De obicei, pacienții pediatrici cu fibroză chistică (FC) pot prezenta colonizare asimptomatică cu Clostridium difficile, dar acest aspect nu generează creșterea ratei de infectare cu C. difficile (ICD), conform unui studiu publicat online în Journal of Cystic Fibrosis.
Studiul, realizat de cercetători de la Divizia de Patogeneză Moleculară, Departamentul de Patologie, Microbiologie și Imunologie de la Centrul Medical al Universității Vanderbilt, a analizat rata, factorii de risc și sechelele colonizării asimptomatice cu C.difficile la pacienții pediatrici cu fibroză chistică.
Pacienților cu FC li se administrează de obicei antibiotice pe toată durata vieții. Ca atare, acești pacienți prezintă o microbiotă intestinală alterată, care este un factor de risc cunoscut pentru ICD.
Cu toate acestea, pacienții adulți cu FC sunt rar diagnosticați cu ICD, fapt ce duce la colonizarea asimptomatică cu C. difficile. Colonizarea cu C. difficile a fost raportată la 22%-50% dintre pacienții adulți cu FC, comparativ cu 5%-10% din populația generală. Potrivit studiului, există mai multe motive pentru care furnizorii de servicii medicale sunt îngrijorați de apariția aceste colonizări asimptomatice la pacienții cu FC.
„În primul rând, creează o provocare privind diagnosticarea pacienților care prezintă semne și simptome de ICD. În timp ce constipația este manifestarea predominantă a dismotilității fibrozei chistice, scaunele moi și diareea sunt asociate cu insuficiența pancreatică și diareea cronică”, au scris autorii studiului.
Cercetătorii au colectat 108 probe de scaun de la copii și adolescenți cu FC fără simptome gastrointestinale acute și au efectuat testarea NAAT – C. difficile cu urmărire prospectivă. Cercetătorii au efectuat apoi amplificarea acidului nucleic a genei C. difficile, Toxina B.
Autorii studiului au descoperit că 32% dintre pacienții pediatrici cu FC prezentau colonizarea cu C. difficile fără simptome gastrointestinale acute. Rezultatele au reflectat ceea ce a fost demonstrat în cazul adulților cu FC; cu toate acestea, studiile diferă în abordarea testării C. difficile, potrivit autorilor studiului actual.
În plus, nu au existat pacienți colonizați cu C. difficile, care să fi dezvoltat ICD pe parcursul perioadei de urmărire de 90 de zile.
„Indicele de masă corporală (IMC) crescut și expunerea timpurie la clase specifice de antibiotice (cefalosporine, fluorochinolone și vancomicină) au fost asociate cu colonizarea C. difficile. Niciun copil nu a dezvoltat ICD simptomatic pe parcursul celor 90 de zile de la înscrierea în studiu”, au scris cercetătorii.
Cercetările anterioare sugerează că stabilirea IMC, în cazul unui pacient cu FC, ar trebui reconsiderată.
Potrivit studiului actual, pacienții cu FC care aveau o greutate normală au experimentat un volum expirator maximal pe secundă (VEMS) mai mare, comparativ cu indivizii care erau supraponderali sau obezi. În plus, pacienții cu FC cu o greutate normală au avut șanse mai mari de a dezvolta diabet asociat FC și insuficiență pancreatică.
Studiul a constatat că statusul nutrițional nu a afectat funcția organelor la pacienții cu FC. Potrivit autorilor studiului, o strategie nutrițională care duce la creșterea IMC mai aproape de limita superioară a valorii IMC normal ar trebui inclusă în protocolul zilnic.
Sursă: PharmacyTimes.com
