În ultimii 12 ani, medicii australieni Tony Velkov și Jian Li au dezvoltat un nou antibiotic, care se află deja în studii clinice de faza I. Medicamentul se administrează intravenos și țintește superbacteriile mortale, care sunt greu de tratat și care se găsesc în general în spitale, provocând pneumonie, infecții ale sângelui, infecții ale tractului urinar, peritonită și meningită.

Prin realizarea acestui nou medicament, numit QPX9003, cei doi medici au reușit ceva ce nu s-a mai întâmplat de zeci de ani. Niciun antibiotic nou din această clasă – polimixinele, care vizează bacteriile „gram-negative” greu de omorât – nu a mai fost aprobat din anii 1950. În martie, cercetarea lor a fost publicată în revista Nature.

Fără antibiotice noi, lumea este pe cale să se reîntoarcă în epocile medicale întunecate până în anul 2050, când o simplă tăietură, rană, ar putea ucide 10 milioane de oameni pe an.

O criză ascunsă

”Pentru cei mai mulți dintre noi, antibioticele nu par a fi o mare problemă. La cel mai mic semn de tuse sau erupție cutanată, mulți medici de familie vor prescrie o rețetă de antibiotice”, spune Velkov.

În timp ce resursele medicale și farmaceutice au fost absorbite în soluționarea pandemiei de COVID-19, problema rezistenței la antibiotice crește în ritm alert.

În fiecare an, în Australia, peste 55.000 de oameni sunt diagnosticați cu sepsis – atunci când o infecție bacteriană incontrolabilă declanșează inflamație în întregul corp. Dacă nu poate fi gestionat, sepsisul duce la cedarea organele, antibioticele eficiente fiind componenta cheie a tratamentului. Aproximativ 8.500 de australieni mor din cauza septicemiei în fiecare an. Este o cifră uriașă, mai mare decât decesele cauzate de anumite tipuri de cancer și are un impact economic uriaș: rezistența la antibiotice costă economia aproximativ 700 de milioane de dolari pe an.

Mulți oameni de știință, printre care și Velkov, susțin că amenințarea bacteriilor este la fel de serioasă ca și cea reprezentată de virusul SARS-CoV-2.

Ne îndreptăm spre era post-antibiotice?

Există o mulțime de experți medicali care cred că era post-antibiotice este deja aici, iar COVID-19 a urgentat nevoia de a aborda problema.

Ventilatoarele pe care se bazează medicii pentru a trata mulți dintre pacienții cu COVID-19 din secțiile de terapie intesivă, expun pacienții la un risc crescut de infecție bacteriană. Înainte de COVID-19, pneumonia asociată ventilației mecanice (VAP) era deja un fenomen medical cunoscut pe scară largă, care afectează până la 40% dintre pacienții intubați. Dintre cei diagnosticați cu VAP, până la 10% mor din cauza unei infecții bacteriene și nu din cauza bolii care i-a adus în secția de terapie intensivă în primul rând.

Nu doar pacienții cu COVID-19 sunt vulnerabili. Fără antibiotice eficiente, asistența medicală cu tot ce implică – de la asistarea unei nașteri, la înlocuirea genunchiului până la operații de bypass cardiac și intervenții chirurgicale pentru cancer – ar prezenta riscul de a expune pacientul la o infecție care îi pune viața în pericol.

De unde provin noile antibiotice?

Viteza cu care bacteriile provoacă și rezistă noilor antibiotice nu este doar o problemă științifică. Este și una economică.

”Dintre antibioticele care ajung pe piață, majoritatea prezintă o durată de viață de 10 ani înainte ca bacteriile să devină rezistente”, spune Velkov.

„Este vorba doar despre investiții și dezvoltare. Putem rezolva această problemă (a rezistenței la antimicrobiene), dar guvernele trebuie să-i acorde prioritate. Nu se pot baza pe companiile de medicamente și nu se pot baza pe cercetători ca noi, să găsim resurse de unii singuri”, completează Velkov.

Finanțarea reprezintă doar o parte a problemei, dificultățile tehnice de a găsi și dezvolta noi antibiotice sunt la fel de importante.

Cercetătorii au cercetat natura pentru a găsi noi surse (recife de corali, sol, etc.) pentru dezvoltarea antibioticelor, dar fără succes.

”Cu toate că rezultatele căutărilor în mediu pentru noi surse de antibiotice nu au fost cele așteptate, importanța protejării naturii este foarte importantă. Cele mai multe dintre medicamentele noastre sunt produse naturale și încă nu reușit să exploatăm toate aceste resurse naturale”, spune Velkov.

Soluții împotriva superbacteriilor

Sunt explorate patru căi pentru a combate superbacteriile. Una este de a continua campania de conștientizare a populației că antibioticele existente trebuie utilizate cu moderație și cu atenție pentru a minimiza potențialul bacteriilor de a deveni imune. Cea de-a doua se bazează pe îmbunătățirea antibioticelor care au fost retrase pentru că a apărut ceva mai bun. Revenirea la aceste descoperiri economisește banii de cercetare și dezvoltare, făcându-le o investiție mai atractivă.

De asemenea, oamenii de știință caută modalități de a susține sau de a spori eficacitatea antibioticelor existente prin utilizarea altor medicamente și terapii, cunoscute sub numele de „potențiatori”. Totodată, există terapiile cu fagi, o ramură a științei medicale care valorifică virusurile pentru a ataca și ucide bacteriile.

În cele din urmă, există modularea imună, cunoscută sub numele de „inflabiotice”, care utilizează strategii similare terapiilor imune utilizate cu succes în tratamentul cancerului.

„Acestea fac ca imunitatea noastră înnăscută, să înceteze să producă inflamații „reale” și, în schimb, să elimine infecția cu o inflamație „bună”. Anticipez că această terapie s-ar confrunta cu mai puține probleme ale rezistenței la medicamente, deoarece vizează sistemul imunitar și nu bacteria în sine. Dacă este viabil, ar putea fi aplicat pe scară largă”, spune prof. Matt Cooper, de la Institutul de Bioștiință Moleculară de la Universitatea din Queensland, Australia.

Suntem în criză de timp?

Prof. Cooper este convins că se pot găsi mai multe antibiotice și se pot descoperi terapii alternative, dar se teme că lupta pentru finanțare a făcut din cercetarea bacteriilor un domeniu care va dispărea. El susține că mai puțin de 1.400 de cercetători – experți în bacteriologie și antibiotice – continuă să lucreze în întreaga lume. Dintre aceștia, majoritatea au între 50 și 60 de ani și urmează să se pensioneze în următorul deceniu.

”La un moment dat, nu numai că nu vor fi bani pentru cercetare, dar toți acești experți vor părăsi domeniul. Nouăzeci de ani de cunoștințe despre descoperirea și dezvoltarea antibioticelor, aceste medicamente miraculoase care au salvat mai multe vieți decât orice alt medicament, vor dispărea”, afirmă profesorul.

 

Sursă material: www.abc.net.au