Rezultatele unui studiu internațional indică faptul că utilizarea antibioticelor după naștere este disproporționată în comparație cu povara sepsisului cu debut precoce, au raportat cercetătorii în JAMA Network Open.

Studiul observațional, care a inclus nou-născuți prematuri și nou-născuți la termen în rețele de spitale din 11 țări, a constatat că aproape 3% au primit antibiotice intravenoase (IV) în prima săptămână după naștere din cauza preocupărilor legate de sepsisul neonatal, care este una dintre cauzele morbidității și mortalității la sugari. Incidența generală a sepsisului dovedită în cultură a fost mai mică de 1 la 1.000 dintre născuții vii, iar decesele au fost rare.

Reducerea utilizării antibioticelor la nou-născuți poate fi realizată în siguranță, fapt ce ar putea scădea riscul de rezistență la antimicrobiene (RAM) și perturbări nedorite ale microbiotei în curs de dezvoltare.

Expunerea la antibiotice, incidența sepsisului neonatal

Pentru a cuantifica expunerea la antibiotice și incidența sepsisului la nou-născuții prematuri și la nou-născuții la termen în timpul primei săptămâni postnatale, cercetătorii au examinat fișa medicală electronică și datele microbiologice din 13 rețele de spitale din Europa de Vest, America de Nord și Australia.

Sepsisul cu debut precoce apare atunci când nou-născuții sunt infectați cu bacterii dobândite de la mamă, fie din uter, fie în timpul nașterii, și apare de obicei în 72 de ore după naștere. Patogenii obișnuiți includ streptococul de grup B, Escherichia coli și stafilococul coagulazo-negativ. Deoarece sepsisul poate evolua rapid și poate pune viața în pericol, inițierea antibioticelor în primele zile de viață este considerată critică.

Cohorta de studiu a inclus toți nou-născuții născuți în viață la o vârstă gestațională de 34 de săptămâni sau mai târziu în perioada 2014 – 2018 și tratați cu antibiotice IV în prima săptămână postnatală. Rezultatele primare au fost expunerea la antibiotice și durata, incidența sepsisului cu debut precoce dovedită în cultură și rata de mortalitatea.

Proporția de nou-născuți care au primit antibiotice a variat de la 1,18% în Suedia la 12,45% în Australia. Durata medie a tratamentului cu antibiotice a fost de 9 zile pentru nou-născuții cu sepsis și de 4 zile pentru cei fără sepsis. Sepsisul cu debut precoce a fost diagnosticat la 375 de nou-născuți în total, cu o incidență de 0,49 cazuri la 1.000 de născuți vii. Pentru fiecare caz de sepsis cu debut precoce, 58 de nou-născuți au fost tratați cu antibiotic. Rata mortalității de toate cauzele a fost de 3,20%.

„Având în vedere incidența relativ scăzută a sepsisului cu debut precoce și a mortalității asociate cu sepsis la nou-născuții prematuri și la termen, povara tratamentului este disproporționată cu povara bolii”, au scris autorii.

Necesitatea administrării antimicrobiene la nou-născuți

Antibioticele sunt de obicei prescrise în unitățile de îngrijire a nou-născuților. Studiul se adaugă unui numărul tot mai mare de dovezi că nou-născuții sunt expuși la mai multe antibiotice decât este necesar, ceea ce poate duce la dezvoltarea RAM.

Cercetările sugerează că antibioticele administrate după naștere sunt asociate cu o perioadă mai lungă de spitalizare, cu separarea mamă-nou-născut și cu întreruperea dezvoltării microbiotei sugarului, care poate avea efecte pe termen lung.

Având în vedere constatările studiului, împreună cu scăderea incidenței sepsisului cu debut precoce la nou-născuții prematuri și la termen, îngrijorarea crescândă cu privire la RAM și potențialul impactul al expunerii timpurii la antibiotice, programele ar trebui să urmărească reducerea consumului inutil de antibiotice după naștere.

„O rată a administrării tratamentului cu antibiotice la nou-născuți mai mică sau egală cu 1% pare realizabilă. Scăderea expunerii nejustificate la antibiotice poate ajuta la reducerea riscului de rezistență la antimicrobiene și la conservarea microbiotei în curs de dezvoltare, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea pe termen lung”, au concluzionat cercetătorii.

 

Sursă: www.cidrap.umn.edu