Un studiu realizat pe aproximativ 150.000 de pacienți, care s-au prezentat la unitatea de primire urgențe (UPU) cu infecții urinare complicate, a constatat că mulți dintre aceștia prezentau rezistență la antibioticele utilizate în mod obișnuit, conform rezultatelor publicate în Open Forum Infectious Disease.

„În ultimii ani, în SUA au fost realizate cercetări considerabile privind rezistența la antibiotice în rândul pacienților cu infecții complicate ale tractului urinar, care au fost spitalizați, cu toate acestea există puține informații despre rezistența la uropatogenii comuni în rândul pacienților adulți care prezintă o infecție urinară complicată”, a declarant prof. Thomas P. Lodise.

Prof. Lodise și colegii săi, au efectuat o analiză retrospectivă multicentrică folosind date înregistrate din 2013 până în 2018. Grupul cu pacienți care au ajuns la urgențe a inclus 60.006 de persoane, iar grupul cu pacienți internați a inclus 86.743 de persoane. Pacienții care doar s-au prezentat la urgențe au fost mai tineri, preponderent femei, au avut mai puține condiții comorbide de bază și mai puține șanse să fie transferați într-o unitate de îngrijire pe termen lung non-acută, comparativ cu pacienții internați.

În ambele grupuri, Escherichia coli a fost agentul patogen predominant (n = 48.357), dar un grup mai divers de Enterobacterales a fost observat în grupul pacienților internați.

Prof. Lodise a remarcat că ratele de rezistență au fost mai pronunțate în rândul pacienților internați; studiul numește acest lucru nesurprinzător „având în vedere diferența de bază dintre pacienți”. În mod specific, în cadrul grupului care s-a prezentat la urgențe, între 40% și 50% dintre pacienți au prezentat rezistență la cel puțin un antibiotic, iar între 10% și  18% au prezentat rezistență la două sau mai multe antibiotice. Ratele au fost de 55% până la 65% și 25% până la 35% în grupul pacienților internați.

În primul grup, rata rezistenței la fluorochinolone și nitrofurantoină a depășit 15%, iar în cazul trimetoprim/sulfametoxazol a depășit 25%. Rata rezistenței la cefalosporine de a treia generație a fost de aproximativ 6% în cadrul aceluiași grup.

Lodise a spus că aceste constatări au implicații importante pentru practica clinică, deoarece rezultatele uroculturii și testelor de susceptibilitate antimicrobiană sunt de obicei disponibile în 2-3 zile de la vizita la urgențe. Prin urmare, deciziile referitoare la tratament sunt în mare măsură empirice și se bazează pe simptome și constatări fizice.

„Având în vedere ratele ridicate ale rezistenței și co-rezistenței observate în acest studiu, pacienții adulți care se prezintă la UPU cu o infecție urinară au un risc crescut de a primi un agent empiric nepotrivit ,dacă li se prescrie fluorochinolonă, trimetoprim/sulfametoxazol, nitrofurantoină sau cefalosporină de a treia generație”, a afirmat prof. Lodise.

”Din cauza întârzierii diagnosticării precoce, clinicienii ar trebui (în mod ideal) să utilizeze instrumente de stratificare a riscului de rezistență la antibiotice specifice, pentru a ghida deciziile empirice privind antibioticele în rândul pacienților care se prezintă la urgențe cu o ITU”, concluzionează Lodise.

 

Sursă: Healio.com