Un studiu recent, publicat în JAMA Network Open, a investigat modul în care infecțiile frecvente din copilăria timpurie influențează probabilitatea de a suferi infecții severe și necesitatea tratamentelor cu antibiotice mai târziu în copilărie. Cercetătorii din Danemarca au urmărit episoadele de infecție de la naștere până la vârsta de trei ani și impactul asupra rezultatelor sănătății până la vârsta de 10 sau 13 ani, oferind perspective valoroase pentru îngrijirea pediatrică.

Context

Infecțiile din timpul copilăriei afectează în mod semnificativ sănătatea și dezvoltarea și contribuie la morbiditate și mortalitate ridicată la nivel global. Infecțiile frecvente în primii ani de viață pot predispune copiii la afecțiuni cronice, precum astmul, alergiile, tulburările metabolice și infecțiile recurente severe. Mai mult, factorii sociali și de mediu, inclusiv locuirea în mediul urban, fumatul matern și frecventarea creșelor, influențează rata infecțiilor.

Povara mare a infecțiilor respiratorii: răceala a fost cea mai frecventă infecție timpurie, reprezentând o medie de 12,3 episoade per copil în perioada cuprinsă de la naștere până la vârsta de trei ani, evidențiind predominanța bolilor respiratorii în modelarea riscurilor de sănătate pe termen lung.

Infecțiile respiratorii sunt cele mai frecvente în copilărie și pot duce la probleme pulmonare pe termen lung; de asemenea bolile gastrointestinale și febrile sunt răspândite în rândul copiilor. Cercetările anterioare au evidențiat asocieri între povara infecțiilor și utilizarea antibioticelor, dar lipsesc studiile longitudinale care să detalieze modul în care frecvența infecțiilor afectează sănătatea pe termen lung.

Studiul curent

În studiul de față, cercetătorii au utilizat date longitudinale din cohorta Copenhaga Prospective Studies on Asthma in Childhood (COPSAC2010), realizată în Danemarca. Acest studiu a urmărit 614 copii de la naștere până la vârsta de 10 sau 13 ani.

Colectarea datelor a inclus jurnalele zilnice detaliate ținute de părinți de la naștere până la trei ani, înregistrări ale simptomelor, diagnostice confirmate de medic și medicamente pentru afecțiuni precum răceala, pneumonii, otita medie acută, amigdalita, febra și gastroenterita. Studiul a constatat o medie de 16,4 episoade de infecție per copil până la vârsta de trei ani, răcelile fiind cele mai frecvente.

Echipa a clasificat și a analizat episoadele de infecție pentru a măsura asocierea lor cu infecțiile ulterioare moderate până la severe și utilizarea de antibiotice sistemice mai târziu în viață. Datele au fost completate cu informații din bazele de date naționale, care au cuprins urmăririle clinice, inclusiv diagnosticele și prescripțiile raportate de medic de la vârsta de trei ani.

Factorii socioeconomici, comportamentele materne, prezența fraților și expunerile la mediu au fost ajustate în analiză pentru a reduce eventualele confuzii.

Studiul a efectuat și analize de subtip pentru a evalua impactul infecțiilor specifice, cum ar fi pneumonia sau episoadele de răceală, asupra riscurilor ulterioare. Au fost recoltate probe funcționale respiratorii de la copii cu simptome respiratorii severe în primii trei ani și au fost identificați agenți patogeni virali, inclusiv rinovirusuri și enterovirusuri.

Rezultate

Studiul a constatat că infecțiile timpurii au influențat puternic riscurile ulterioare pentru sănătate. Fiecare episod de infecție precoce a crescut riscul de infecții ulterioare moderate – severe cu 5% și necesitatea tratamentelor cu antibiotice sistemice cu 2%.

Specificitatea virală: Rinovirusurile și enterovirusurile, dar nu și virusul respirator sincițial (VRS), au fost puternic asociate cu riscul de pneumonie ulterioară, sugerând că unele virusuri influențează în mod critic sănătate.

În plus, copiii cu sarcini mari ale infecțiilor (≥16 episoade până la vârsta de trei ani) au avut riscuri semnificativ mai mari de infecții severe, compartiv cu cei cu o povară scăzută a infecțiilor.

Analiza subtipului a arătat că episoadele precoce de pneumonie au fost asociate cu un risc cu aproape 50% mai mare de pneumonie ulterioară, în timp ce răceala și otita medie acută au contribuit, de asemenea, la riscuri crescute. Infecțiile virale, în special rinovirusurile și enterovirusurile, au fost asociate cu o probabilitate crescută de pneumonie ulterioară.

Locuirea în mediul urban a fost asociată cu rate mai mari de infecție, dar rezultatele au rămas consistente după ajustarea pentru variabilele demografice și de mediu.

Concluzii

În concluzie, studiul a demonstrat că infecțiile frecvente în copilăria timpurie au crescut semnificativ riscul de infecții severe și necesitatea tratamentelor cu antibiotice mai târziu în viață.

Aceste constatări subliniază importanța îngrijirii pediatrice proactive și a monitorizării timpurii pentru copiii cu o povară mare a infecțiilor. Pediatrii și îngrijitorii ar trebui să acorde prioritate atenuării riscurilor de infecție în primii ani pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung asupra sănătății și pentru a reduce povara bolii în copilărie și ulterior.

 

Sursa informațiilor: www.news-medical.net