Vaccinurile stimulează sistemul imunitar să recunoască și să combată agenții patogeni care provoacă infecții, salvând milioane de vieți în fiecare an. Conform raportului Global Vaccine Action Plan al OMS, vaccinarea previne un număr estimat de 2,5 milioane de decese în fiecare an.

Vaccinurile pot reduce numărul de infecții cauzate de bacteriile rezistente prin mai multe mecanisme de interacțiune sau metode. Vaccinuri reduc direct incidența bolilor prin țintirea atât a agenților patogeni rezistenți, cât și a celor susceptibili. De exemplu, introducerea vaccinului pneumococic conjugat (PCV) în Statele Unite ale Americii America, în anul 2000 a dus, în 4 ani, la reducerea cu 57% a tulpinilor de Streptococcus pneumoniae rezistent la mai multe medicamente, precum și reducerea semnificativă a incidenței bolilor tratate cu antibiotice la copii.

Persoanele vaccinate vor avea mai puține infecții și astfel vor fi protejate și împotriva potențialelor complicații, care pot apărea în urma infecțiilor secundare și care pot necesita utilizarea antimicrobienelor sau internarea. Vaccinarea antigripală protejează direct împotriva gripei, dar și indirect împotriva infecțiilor bacteriene secundare, precum boala pneumococică invazivă, la care pacienții bolnavi sunt mai susceptibili.

Pentru unii agenți patogeni, atunci când este suficient de mare proporția unei populații vaccinate, protecția oferită se poate extinde chiar și celor care nu sunt vaccinați. Acest lucru se datorează imunității de turmă (herd immunity). Imunitatea de turmă reflectă protecția indirectă oferită celor nevaccinați, datorită proporției mari de persoane imunizate, care limitează răspândirea bolii.

O altă cale prin care vaccinurile reduc RAM (Rezistența la Antimicrobiene) este prin prevenirea îmbolnăvirii, astfel rezultă o utilizare mai scăzută a antimicrobienelor, fiind redusă apariţia şi transmiterea rezistenţei nu doar în cazul agentului patogen țintit, ci și în cazul bacteriilor microbiomului. De asemenea, această cale cuprinde utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor care sunt prescrise în mod empiric (fără a avea confirmarea unui diagnostic bacteriologic) pentru infecțiile virale.

Pe lângă aceste metode, vaccinurile pot reduce RAM prin impiedicarea bacteriilor de a face transferul orizontal de gene, care reprezintă schimbul de material genetic între bacterii și prin scăderea presiunii de mediu sau selectivă, care favorizează supraviețuirea bacteriilor rezistente atunci când antibioticele sunt utilizate frecvent.

Pe scurt, obiectivul vaccinării este de a asigura o stare de sănătate mai bună a populației, reducerea circulației agenților patogeni, implicit a bolilor, și reducerea la minimum a utilizării antibioticelor. Acest lucru aduce beneficii populațiilor vulnerabile, asigură eficacitatea prelungită a antimicrobienelor prin atenuarea dezvoltării rezistență la tratamentele existente și noi.

Vaccinuri în contextul altor abordări pentru a limita RAM

Vaccinurile previn de obicei boala înainte ca aceasta să apară, și de obicei realizează asta indiferent de susceptibilitatea antimicrobiană a agentului patogen; rareori duc la rezistență, iar când apare rezistență, aceasta se răspândește încet. Acest aspect se datorează faptului că vaccinurile sunt de obicei profilactice – activând (precoce) sistemul imunitar se limitează capacitatea bacteriei de replicare și de dezvoltare a rezistenței. Vaccinurile care vizează mai multe antigene (componente ale agentului patogen care declanșează răspunsul imunitar) reduc probabilitatea apariției rezistenței.

Deși vaccinurile sunt importante în combaterea RAM, ele trebuie integrate cu alte strategii, ţinând cont de limitările şi rolurile complementare ale fiecărei strategii. Accesul extins la vaccinare și utilizarea vaccinării pentru gestionarea RAM este un element central al  prevenție. Unii agenți patogeni nu pot fi abordați numai prin vaccinare, din diverse motive:

  •  vaccinurile pentru unii agenți patogeni, lipsesc;
  • prescrierea antimicrobienelor se realizează adesea în mod empiric;
  • eficacitatea vaccinului poate fi limitată şi scade în timp;
  • livrarea și absorbția vaccinului pot deveni provocatoare din cauza potrivirii individuale, factorilor socioculturali (inclusiv valorile și preferinţele populaţiei ţintă) şi fezabilitatea (inclusiv cerințele logistice, cum ar fi lanțul de frig).

Vaccinurile trebuie utilizate împreună cu alte intervenții care se încadrează în cei patru piloni ai abordării de tip „O singură sănătate” (prevenirea, accesul la serviciile esențiale de sănătate, diagnosticarea în timp util și tratamentul); acestea pot fi integrate și funcționează sinergic cu alte intervenții de combatere a RAM.

În contextul accesului la serviciile esențiale de sănătate, vaccinurile asigură o populație mai sănătoasă, reducând necesitatea tratamentului cu antimicrobiene, fapt ce duce la păstrarea eficacității acestora tratamente. Prin prevenirea infecțiilor vaccinuri sprijină, în mod indirect, sustenabilitatea antimicrobienelor provizii, asigurându-se că aceste resurse critice rămân eficiente și accesibile pentru generațiile viitoare. Din punct de vedere al diagnosticului, vaccinurile joacă un rol de susținere prin reducerea prevalenţei bolilor infecţioase, care necesită diagnostic diferențial, ușurând povara serviciilor de diagnosticare; la rândul său, acest lucru permite o utilizare mai concentrată și eficientă a resurselor privind Supravegherea și managementul RAM. Sistemele de supraveghere joacă un rol esențial în identificarea și monitorizarea tendințelor RAM, care pot informa inițiative specifice de vaccinare și sănătate publică. Prin urmărirea tiparelor de rezistență, autoritățile de sănătatea publică pot acorda prioritate utilizării vaccinurilor împotriva agenților patogeni care prezintă cel mai mare risc de RAM și pot ajusta măsurile pentru prevenirea și controlul infecțiilor (PIC).

Sursa informațiilor: iris.who.int