În 1928, Alexander Fleming descoperea penicilina și în 1943 începea utilizarea acesteia pentru a trata infecțiile bacteriene. Descoperirea penicilinei și ulterior a celorlalte clase de antibiotice a reprezentat un pas uriaș pentru medicina modernă și a ajutat la salvarea a milioane de vieți. Decesele cauzate de bolile infecțioase au scăzut cu aproximativ 70% după introducerea pe piață a antibioticelor.
În discursul său de acceptare a premiului Nobel “pentru descoperirea penicilinei și a efectului său curativ în diferite boli infecțioase” acordat în 1945, Fleming avertiza asupra faptului că bacteriile pot deveni rezistente la penicilină dacă sunt expuse la doze care nu sunt suficiente pentru a fi letale pentru bacterie. Avertismentul său s-a dovedit a fi real, astfel încât în anii 50 rezistența la penicilină devenise deja o problemă importantă. Treptat, treptat s-a înregistrat rezistență și la clasele de antibiotice ulterior descoperite, ajungându-se să se constate o rezistență bacteriană la aproape toate antibioticele folosite.
Rezistența microorganismelor, printre care și a bacteriilor, la medicamentele utilizate împotriva lor reprezintă o problemă majoră de sănătate și o amenințare importantă astfel încât se impun măsuri cât mai rapide și coordonate pentru a o combate.
Articolul integral poate fi citit pe reteauadesolidaritate.com.
