La începutul anului 2024, Sistemul global de supraveghere al rezistenței la antimicrobiene privind raportarea rezistenței emergente la antimicrobiene (GLASS-EAR) a emis o solicitare de informații către punctele focale naționale privind rezistența la antimicrobiene (RAM) pentru a le include în cadrul sistemului. Scopul a fost evaluarea rapidă a situației globale actuale, având în vedere creșterea numărului de izolate de Klebsiella pneumoniae hipervirulentă- hvKp, care poartă gene rezistente la carbapeneme – gene carbapenemază – raportate în mai multe țări. Transmiterea datelor a fost observată de-a lungul mai multor ani, iar, în ultimii ani, genele asociate cu rezistența antimicrobiană au fost detectate în tulpinile de hvKp în mai multe țări.

43 de teritorii și zone din cele șase regiuni ale OMS au oferit informații.

Informațiile și cunoștințele despre mecanismele care sporesc capacitatea bacteriilor de a provoca boala sunt încă incomplete. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a dezvolta instrumente de diagnostic, care să fie disponibile în țările cu capacitate de laborator limitată și care să permită identificarea rapidă a infecțiilor cauzate de tulpinile de hvKp. Sunt necesare noi alternative terapeutice care să vizeze nu numai tratamentul infecțiilor multirezistente, ci și infecțiile cauzate de variante cu virulență ridicată.

Regiunea Europeană a OMS

K.pneumoniae rezistentă la cefalosporine de a treia generație a devenit larg răspândită în Regiunea Europeană a OMS. În timp ce multe laboratoare europene efectuează în mod regulat teste pentru a caracteriza bacteriile și au capacitatea de identificare moleculară a celor mai frecvente gene de rezistență la carbapeneme, în prezent, identificarea genelor care sporesc capacitatea bacteriilor de a provoca o boală (virulentă) nu face parte din standardul de diagnosticare. Deoarece detectarea virulenței ridicate nu face parte din microbiologia diagnosticului de rutină, hvKp poate trece neobservată, cu excepția cazului în care este suspectată de către medicii care cunosc tabloul clinic și care solicită trimiterea izolatelor pentru o caracterizare sau secvențiere ulterioară. Prezentarea clinică și spectrul extins de boală a hvKp nu au fost întâlnite de mulți clinicieni din țările din regiunea europeană. În plus, un diagnostic clinic prezumtiv ar depinde de prezentarea caracteristicilor clinice tipice ale unei infecții cu debut comunitar. Totuși, această imagine clinică poate să difere la pacienții vulnerabili din unitățile de îngrijire, ceea ce poate face dificilă diagnosticarea clinică a hvKp asociată asistenței medicale.

Răspunsul de sănătate publică

OMS recomandă statelor membre să își mărească progresiv capacitatea de diagnostic de laborator, pentru a permite identificarea timpurie și fiabilă a hvKp, precum și consolidarea capacităților de laborator în testarea moleculară și detectarea și analizele genelor relevante de virulență. OMS va promova consolidarea gradului de conștientizare clinică și de sănătate publică pentru detectarea tulpinilor de hvKp și va sprijini dezvoltarea unei definiții comune, precum și a algoritmilor necesari de detectare și confirmare. OMS va continua să monitorizeze îndeaproape cazurile și evenimentele raportate.

Evaluarea riscurilor

La nivel global, nu există o supraveghere sistematică care să permită identificarea de rutină și colectarea de informații a tulpinilor de hvKp. Identificarea hvKp este o provocare, dat fiind că este determinată de capacitatea disponibilă a laboratorului de a efectua teste de secvențiere genomică sau analiza unor markeri specifici care pot indica virulența ridicată, astfel încât prevalența infecțiilor asociate cu hvKp poate fi subestimată.

Evaluarea riscului actual de hvKp la nivel global urmărește încorporarea mai multor componente de risc, inclusiv:

  • apariția și transmiterea susținută a hvKp purtătoare de gene de rezistență la carbapeneme, având în vedere impactul asupra sănătății publice al rezistenței identificate pentru evenimentele legate de RAM;
  • riscul de răspândire geografică;
  • riscul capacității de control insuficiente cu resursele disponibile;
  • riscul de răspândire a rezistenței la alte specii bacteriene prin intermediul elementelor genetice mobile.

Recomandările OMS

  1. Conștientizarea și capacitatea de a identifica hvKp rezistentă la carbapeneme
  • Țările ar trebui să consolideze conștientizarea clinică și de sănătate publică pentru detectarea rezistenței la carbapeneme. Izolarea tulpinilor de K.pneumoniae cu rezistență asociată la carbapeneme ar trebui să determine luarea în considerare a unor teste suplimentare (dacă sunt disponibile).
  • OMS, în colaborare cu statele membre, ar trebui să implementeze o definiție comună, deoarece nu există un acord actual cu privire la definiție; parțial din cauza diversității mediilor genetice și a complexității mecanismelor de virulență, ceea ce duce la o lipsă de înțelegere a prevalenței, identificării și a diagnosticului infecțiilor.
  • Țările ar trebui să consolideze rolul central al laboratoarelor naționale de referință în testarea moleculară, în detectarea și analiza genelor relevante de virulență. Dezvoltarea metodelor și strategiilor eficiente pentru a detecta virulența ridicată în laboratorul de rutină sau de diagnostic avansat. Sunt necesare definiții de cazuri clinice care ar ajuta la detectarea probelor pentru o caracterizare superioară.
  1. Colectarea și supravegherea prospectivă a datelor
  • Țările ar trebui să dezvolte un sistem de supraveghere (dacă nu este deja în vigoare) pentru colectarea sistematică a datelor microbiologice și clinice care să includă infecțiile invazive și să monitorizeze numărul de cazuri la nivel național.
  • Este necesară dezvoltarea de algoritmi pentru detectarea, confirmarea și caracterizarea virulenței ridicată de la prezentarea clinică a infecțiilor până la caracterizarea genetică a markerilor de virulență și interpretarea rezultatelor.
  • Evaluarea rezultatelor clinice, precum și crearea unui sistem de supraveghere pentru a monitoriza tratamentul cu antibiotice atunci când infecțiile sunt suspectate sau confirmate.
  • Țările ar trebui să continue să raporteze noile cazuri către OMS prin folosirea sistemului global și a altor canale globale și regionale disponibile.
  1. Măsuri de prevenire și control al infecțiilor (IPC)
  • Unitățile medicale ar trebui să fie familiarizate cu măsurile generale IPC, necesare în managementul pacienților atât în ​​instituțiile de îngrijire acută, cât și în instituțiile de îngrijire pe termen lung.
  • Ar trebui să existe măsuri IPC îmbunătățite pentru gestionarea promptă a cazurilor și a contactelor suspectate și/sau confirmate de hvKp rezistentă la carbapeneme atât în ​​instituțiile de îngrijire acută, cât și în instituțiile de îngrijire pe termen lung.
  • Măsurile îmbunătățite de control IPC pentru hvKp rezistentă la carbapeneme atât în ​​instituțiile de îngrijire acută, cât și în cele de îngrijire pe termen lung sunt asemănătoare cu măsurile îmbunătățite de control pentru K. pneumoniae „clasic” rezistent la carbapenemă, prin urmare cerințele de control al infecțiilor descrise în ghid sunt încă valabile.

Sursa informațiilor: www.who.int