În cadrul unei analize a datelor despre pacienți, publicată în BMJ, s-a constatat că prescrierea întârziată a antibioticelor este o strategie sigură și eficientă pentru majoritatea pacienților cu infecții ale tractului respirator.

Rezultatele arată că prescrierea întârziată a fost asociată cu o durată similară a simptomelor ca și prescrierea imediată a antibioticelor și este puțin probabil să conducă la un control mai slab al simptomelor. A existat un ușor beneficiu pentru copiii cărora le-au fost administrate imediat antibiotice, dar acest lucru nu a fost suficient de important pentru a justifica prescrierea imediată a antibioticelor.

Infecțiile tractului respirator afectează sinusurile, gâtul, căile respiratorii sau plămânii și includ afecțiuni precum răceala obișnuită, durerea în gât, tuse și infecția urechii. Majoritatea se îmbunătățesc fără tratament, dar în Marea Britanie și la nivel internațional, antibioticele sunt încă deseori prescrise pentru aceste afecțiuni.

Studiile clinice au sugerat că prescrierea întârziată a antibioticelor pentru infecțiile tractului respirator este sigură și eficientă pentru majoritatea pacienților, însă cercetătorii nu au putut examina diferite grupuri de pacienți sau complicații.

Pentru a aborda acest lucru, o echipă internațională de cercetare și-a propus să evalueze efectul întârzierii prescrierii antibioticelor asupra simptomelor pentru pacienții cu infecții ale tractului respirator.

Aceștia au folosit datele individuale ale pacienților din nouă studii controlate randomizate și patru studii observaționale (un total de 55.682 de pacienți) pentru a compara severitatea medie a simptomelor între prescrierea întârziată și fără prescrierea de antibiotice și întârzierea administrării antibioticelor versus administrarea imediată.

Majoritatea studiilor au fost realizate în medii de îngrijire primară, iar vârsta medie a participanților la studiu a variat între 2,7 și 51,7 ani.

Factorii precum vârsta pacientului, sexul, durata anterioară a bolii, severitatea simptomelor, starea fumatului și afecțiunile de bază au fost luate în considerare, iar severitatea medie a simptomelor a fost măsurată la două până la patru zile după consultarea inițială pe o scară de șapte puncte (variind de la normal la cât se poate de rău).

Cercetătorii nu au găsit nici o diferență în severitatea simptomelor pentru pacienții care au folosit antibiotice mai târziu față de cei cărora li s-a administrat imediat.

Durata simptomelor a fost puțin mai lungă la cei cărora li s-au administrat antibiotice întârziate versus antibiotice imediate (11,4 vs. 10,9 zile).

Complicațiile care au dus la internarea în spital sau la deces au fost mai mici cu întârzieri față de cei care nu au folosit antibiotic, dar niciunul dintre rezultate nu a fost semnificativ statistic.

S-a constatat o reducere semnificativă a ratelor de reconsultare și o creștere a satisfacției pacienților pentru persoanele care au folosit antibiotice mai târziu sau deloc.

Copiii cu vârsta mai mică de 5 ani au avut o severitate a simptomelor ușor mai mare cu antibiotice întârziate decât cu antibiotice imediate, dar acest lucru nu a fost considerat ca fiind semnificativ clinic și nu s-a găsit o severitate crescută la grupele de vârstă mai în vârstă.

Aceasta este o analiză detaliată amplă care a luat în considerare diferențele în proiectarea și calitatea studiului pentru a minimiza prejudecățile. Cu toate acestea, cercetătorii indică unele limitări și spun că nu pot exclude posibilitatea ca alți factori nemăsurați să le fi afectat rezultatele.

Cu toate acestea, cercetătorii concluzionează că întârzierea prescrierii antibioticelor „pare a fi o strategie sigură și eficientă pentru majoritatea pacienților, inclusiv pentru cei din subgrupuri cu risc crescut”.

 

 

Sursă material www.news-medical.net.