Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în perioada 2017-2021 pe piață au apărut doar 12 antibiotice noi. Împotriva agenților patogeni precum Acinetobacter baumannii și Pseudomonas aeruginosa (considerați critici de către OMS), se află în curs de dezvoltare doar 27 de antibiotice.

Conform criteriilor OMS, dintre cele 27, doar șase sunt considerate suficient de „inovatoare” pentru a fi capabile să depășească rezistența la antibiotice și doar două dintre cele șase vizează forme foarte rezistente la medicamente ale acestor microbi. Subiectul va fi dezbătut prin prezentarea unui raport, care va fi lansat la ECCMID 2023 ( Congresul European de Microbiologie Clinică și Boli Infecțioase), care va avea loc la Copenhaga, Danemarca, în perioada 15-18 aprilie.

„Pe parcursul celor cinci ani analizați în acest raport, am existat 12 antibiotice aprobate, doar unul dintre acestea fiind capabil să țintească toți agenții patogeni considerați critici de OMS. În prezent există doar 27 de antibiotice în curs de dezvoltare. Patru dintre cele 27 au noi mecanisme de acțiune, iar majoritatea nu sunt clase noi de medicamente, ci forme noi ale claselor existente”, a explicat dr. Valeria Gigante.

Un antibiotic, solitromicina, aflat în curs de dezvoltare pentru a trata pneumonia și alte infecții comunitare, așteaptă autorizația de punere pe piață, iar alte șapte produse se află în faza 3, fiind evaluate din punct de vedere al eficacității. Eșecurile pot apărea chiar și în această fază a studiului și este dificil de prezis dacă și când va fi acordată o autorizație de comercializare pentru aceste medicamente.

În fiecare an, aproape 5 milioane de decese sunt asociate rezistenței la antimicrobiene (RAM). Cu toate acestea, adevărata povară a rezistenței ar putea fi și mai mare. Mai mult, RAM afectează în mod disproporționat persoanele sărace, care au acces redus la antibiotice de linia a doua; acestea sunt mai scumpe și pot funcționa atunci când medicamentele de prima linie eșuează.

Pentru companiile farmaceutice, antimicrobienele nu reprezintă o investiție la fel de profitabilă ca alte tratamente, deoarece acestea sunt în mare parte tratamente pe termen scurt, iar programele de administrare a antibioticelor au ca scop conservarea sau „salvarea” oricăror astfel de medicamente noi, până în momentul în care sunt necesare cu adevărat. De asemenea, la fel ca orice alt medicament, există probabilitatea să eșueze în timpul procesului de cercetare și dezvoltare.

Ca urmare a acestor factori și a altor factori, procesul de cercetare și dezvoltare pentru noi antibiotice este provocator și slab finanțat. Ultima clasă nouă de antibiotice a fost descoperită în anii 1980, iar primul antibiotic din această clasă, daptomicina, a ajuns pe piață abia în anul 2003.

Rezistența la antimicrobiene se dezvoltă din cauza utilizării excesive și necorespunzătoare, ca în cazul persoanelor care nu își termină cursul complet de antibiotice sau din cauza prescrierii unui antibiotic greșit sau, cum se întâmplă în unele țări, unde antibioticele sunt utilizate pe scară largă fără prescripție medicală. Tendința globală de utilizare inadecvată a antibioticelor este demonstrată de timpul necesar pentru dezvoltarea rezistenței la noi antibiotice; pentru antibioticele lansate între 1930 și 1950, timpul mediu de dezvoltare a rezistenței a fost de 11 ani, iar pentru antibioticele lansate între 1970 și 2000, timpul mediu a fost de doar 2-3 ani.

Această pandemie tăcută a rezistenței la antibiotice continuă să se dezvolte în întreaga lume. Experții avertizează în mod repetat asupra unui „scenariu apocaliptic” în care procedurile medicale de rutină – de exemplu, profilaxia cu antibiotice în tratamentul cancerului sau a altor boli – nu ar mai fi eficiente și un număr foarte mare de oameni ar putea muri din cauza infecțiilor simple și tratabile.

Un exemplu de mecanism de rezistență la medicamente pentru  care experții se îngrijorează este metalo-beta-lactamazae 1 (NDM-1) din New Delhi . Bacteriile care conțin gena pentru producerea acestei enzime pot descompune și sunt, prin urmare, rezistente la o gamă largă de carbapeneme – considerate parte din ultima linie de apărare în tratamentele cu antibiotice, atunci când alte antimicrobiene au eșuat. Cele mai comune bacterii care produc această enzimă sunt Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae, dar gena pentru NDM-1 poate fi transmisă de la o tulpină de bacterii la alta. Prevalența bacteriilor care conțin NDM-1 continuă să crească la nivel mondial.

„Există un decalaj major în ceea ce privește produsele care se adresează agenților patogeni multirezistenți [MDR], cum ar fi A. baumannii și P. aeruginosa (un singur agent autorizat împotriva tuturor agenților patogeni critici). De asemenea, există foarte puțini agenți care vizează metalo-beta-lactamaze, care continuă să crească în prevalență. ”

„Cu ajutorul investițiilor și colaborării între sectoare, putem obține progrese în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene și ne putem asigura că pacienții au un acces echitabil la tratamente eficiente pentru infecțiile bacteriene rezistente la medicamente”, a completat dr. Gigante.

 

Sursă: www.pharmacypracticenews.com