La aniversarea a 95 de ani de la descoperirea faptului că penicilina ar putea elimina multe dintre bacteriile comune care infectează oamenii, experții au avertizat că mulți oameni cred în mod eronat că sunt alergici la penicilină.

În Marea Britanie, aproximativ 6% dintre persoane au menționată în dosarul lor medical o alergie la penicilină, ceea ce echivalează cu aproximativ patru milioane de oameni, a explicat Societatea Regală a Farmaciștilor (RPS). Cu toate acestea, 9 din 10 pacienți s-au dovedit a nu avea o alergie la penicilină atunci când au fost evaluați în mod complet, a subliniat societatea. Aceasta a menționat că etichetarea cu alergie la penicilină a fost asociată cu o „rată de mortalitate mai mare” de șase decese suplimentare la 1000 de pacienți în anul următor tratamentului pentru infecție.

„Milioane de oameni pot pierde cel mai bun antibiotic dacă dezvoltă o infecție, deoarece cred în mod eronat că sunt alergici la penicilină. Aceasta înseamnă că sănătatea lor ar putea fi compromisă prin administrarea diferitelor antibiotice care pot fi mai puțin eficiente, prelungesc perioadele de recuperare și ar putea determina internarea la spital”, a avertizat Societatea Farmaceutică Regală (RPS) din Regatul Unit al Marii Britanii.

Risc scăzut de alergie la penicilină

„Mulți oameni prezintă un risc scăzut sau foarte scăzut de a avea o alergie reală la penicilină. De multe ori, după o investigație atentă, descoperim că oamenii pot lua penicilină în siguranță”, a spus Tase Oputu de la RPS.

Aceasta a subliniat că cei care ar fi avut o reacție severă în trecut trebuie să fie retestați pentru alergii și, în unele cazuri, „s-ar putea” să nu poată lua niciodată penicilină.

Oamenii pot crede că sunt alergici la penicilină din mai multe motive:

  • Din cauza efectelor secundare frecvente ale antibioticelor, cum ar fi greața sau diareea și care sunt adesea confundate cu reacțiile alergice, dar care de obicei, trec după terminarea tratamentului.
  • Uneori, simptomele infecției tratate, de exemplu o erupție cutanată, pot fi considerate o reacție alergică și raportate ca atare.
  • O alergie semnalată cu mulți ani în urmă, poate undeva în copilărie, care între timp s-a calmat, dar percepția acestei alergii rămâne.

„Odată trecută în fișa unui pacient, o etichetă de alergie la penicilină poate rămâne acolo ani de zile, afectându-i tratamentul”, a subliniat RPS.

Amena Warner, șeful serviciilor clinice Allergy UK explică: „Mulți oameni au avut o etichetă de alergie la penicilină încă din copilărie, adesea după ce au avut o erupție cutanată la antibiotice. Această etichetă poate rămâne cu ei pentru tot restul vieții, fără ca ea să fie investigată vreodată. Există acum un efort național de a analiza aceste lucruri. Allergy UK salută că această problemă este explorată mai îndeaproape și se va asigura că vocea și perspectiva pacientului sunt reprezentate.”

Îndepărtarea »etichetei« de alergie la penicilină

„Chiar dacă există timpi lungi de așteptare pentru a vedea un alergolog specialist pentru un test definitiv, RPS a considerat că există și alte modalități de a elimina eticheta de alergie la penicilină. Există un efort la nivel național care analizează acest lucru și cel mai bun mod de a o face. Alcătuirea unui istoric detaliat al simptomelor este metoda principală. Acest lucru poate fi dat unui specialist în asistență medicală ca parte a unei consultații”, a explicat RPS.

RPS și grupul său consultativ de experți în antimicrobiene au cerut pacienților să-și verifice dosarul medical data viitoare când vizitează medicul de familie, pentru a se asigura că nu au fost etichetați în mod greșit ca fiind alergici la penicilină.

Doamna Oputu a subliniat că fiecare medicament are beneficii și efecte adeverse și i-a îndemnat pe pacienți să „pună întrebări despre eticheta de alergie la penicilină de pe dosarul lor medical”.

„Pacienții ar trebui să discute cu farmacistul sau alt profesionist din domeniul sănătății pentru a înțelege diferența dintre efecte secundare și reacții alergice, care uneori pot arăta similare”, a sfătuit Warner.

 

Sursă: www.medscape.co.uk