Într-un nou studiu, cercetătorii au arătat că ciclul cu antibiotice – care implică trecerea de la un medicament la altul pentru a depăși rezistența la antibiotice – poate fi o strategie ineficientă și nesustenabilă.

Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că în cazuri limitate, unele subpopulații de bacterii pot fi adecvate pentru ciclul antibioticelor.

Antibioticele sunt alternate pentru tratarea și prevenirea infecțiilor bacteriene. Însă rezistența bacteriană la antibiotice este o problemă în creștere. Sursa de încredere a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) descrie rezistența la antibiotice ca fiind „una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale, a securității alimentare și a dezvoltării actuale”.

Este probabil ca bacteriile să dezvolte rezistență pe măsură ce se utilizează antibiotice.

Cercetătorii au sugerat că o modalitate de a contracara rezistența la antibiotice poate fi identificarea tulpinilor de bacterii care devin rezistente la un antibiotic în timp ce devin sensibile la altul, din cauza acelorași presiuni evolutive. În aceste circumstanțe, alternarea celor două antibiotice poate întârzia sau inhiba rezistența bacteriană la antibiotice.

„Cercetările anterioare au arătat că există sensibilitate colaterală între unele perechi de antibiotice, în studiile de laborator. Întrebarea este dacă acest lucru duce la observarea rezistenței disjuncte în practică. Dacă da, atunci am putea folosi aceste perechi de antibiotice pentru a evita rezistența la mai multe medicamente”, a spus Dr. Erik Wright, de la Departamentul de Informatică Biomedică de la Universitatea din Pittsburgh.

În lucrarea de față, dr. Wright și co-autorul Andrew Beckley, doctorand în același departament, au dorit să obțină informații despre ce perechi de antibiotice dezvoltă sensibilitate colaterală. Pentru a face acest lucru, au efectuat un studiu retrospectiv cu 448.563 de rezultate ale testului de sensibilitate antimicrobiană.

Au extras datele din 23 de spitale în perioada ianuarie 2015 – decembrie 2018. Toate spitalele făceau parte din sistemul Centrului Medical al Universității din Pittsburgh.

Oamenii de știință au dezvoltat apoi o metodă de notare pentru a identifica antibioticele care au fost rezistente în mod independent, simultan rezistente sau rezistente în mod disjunct – acesta din urmă oferind potențialul de alternare a antibioticelor.

Cercetătorii au descoperit 69 de perechi de antibiotice care aveau unele dintre proprietățile rezistenței disjuncte pentru subpopulațiile celor mai frecvenți șase agenți patogeni bacterieni.

Mai mult de jumătate din perechile de antibiotice au prezentat rezistență concomitentă, ceea ce înseamnă că bacteriile au fost de obicei rezistente la ambele antibiotice.

Această rezistență concomitentă s-a extins într-o măsură mai mare decât au prezis cercetătorii pe baza datelor pentru perechile de antibiotice. Acest lucru sugerează că pe măsură ce bacteriile dezvoltă rezistență la un antibiotic, sunt mai predispuse să dezvolte rezistență la antibiotice multiple.

“Studiul nostru a relevat care perechi de antibiotice prezintă cea mai slabă rezistență concomitentă și a demonstrat că ar trebui evitată utilizarea acestor antibiotice împreună”, a adăugat Dr. Wright.

 

 

Sursă material www.medicalnewstoday.com.